Ziua Mondiala a Tolerantei

 

19 Noiembrie – Ziua mondială a toleranței

Este toleranța frica îndoielii? SAU …

Toleranţa REPREZINTĂ acceptarea cu nerăbdare şi bucurie a felului în care ceilalţi caută adevărul. SAU POATE NU …

Ce poate fi toleranţa? Apanajul umanităţii. Cu toţii suntem caracterizaţi de slăbiciuni şi erori; să ne iertăm reciproc pentru acest lucru – aceasta este cea dintâi lege a naturii.

 

Hei, ce mai faci?

Mă mai știi? Sunt acea umbră de care nu te poți aliena.

 

Inefabilul ființei umane devine tot mai greu de reliefat, abordările trecute din suprafață în adâncime sunt tot mai greu de socotit, principiul generator al acceptării de sine în primă instanță iar mai apoi a celuilalt devine tot mai tenebros, goana aceasta continuă în căutarea materialului, împlinirea astor idealuri frivole, scabroase – astea ne vor frânge gâtul desăvârșindu-ne prea târziu – după ieșirea din marele tot.

Toleranţa este efectul pozitiv şi cordial de a înţelege credinţele, riturile şi obiceiurile altora fără a le împărtăşi sau accepta.

Dar, mai presus de toate unde v-ați pitit cu toții? Cu toate ale voastre, cu mâinile reci, cu privirile cotropite într-un facil rânjet, cu umerii lăsați și capul acoperit de zăpadă …

Unde este omenescul din om, când omul are nevoie de om? Unde zace acea căldură – ce nu din soare izvorăște ci din adâncirea sufletească a firii congestionată – strânsă între cer și pământ.

Universul ne joacă feste? Sau doar ne pune la încercare capacitatea de a fi oameni?

Dumnezeu, este Dumnezeu aici, acum … cu NOI?

Deschide ochii! Ce vezi?

Frământarea toleranței umane … Sau doar atragerea unui altfel de a fi în raport cu noi înșine, cu celălalt, și cu întreaga natură a universului existențial.

Văd negru pe alb – și zărită-v-am fără de zimți fără de tremur … Cuibărită în hârtia mâzgălită privesc întregul spectacol, cobaiii fiind liniștiți, împăcați cu propria lor soartă, urmărindu-și la răstimpuri pașii cu coada ochiului.

Dar suntem cu toții aici, și acesta este un semn!

 

«Nu pui temelia libertății atunci când îi împuști pe cei ce gândesc altfel decât tine!»

 

Libertatea de a exista, oricum, și dreptul de a nu da socoteală – atâta timp cât nu este incălcată capacitatea de exprimare a nimănui – trebuie să tratăm întotdeauna individul ca scop, și niciodată numai ca mijloc.

 

« E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se tre­zească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dra­goste. Dragostea dă naştere la toleranţă, toleranţa dă naştere la pace. In­toleranţa produce război şi priveşte cu indiferenţă către condiţii de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă. Nu ştie cum să o facă. »

Text: Livia TIRON