Ziua Mondiala a Pacii

Ziua mondială a păcii

21 SEPTEMBRIE

Prezenți în prezent – Mesaj împăciuitor …

capture2Nedemni parcă de lumină, cu gândul dus departe, cu brațele ferecate în durere, încătușați de a vâltoarelor umbrire se trec cu toatele, și noi supuși le urmăm …

Domnește o dulce pace pretutindeni, un soi de mireasmă îmbătătoare a înțelegerii, a armoniei omului cu natura și cu el însuși a preocupării de tot ceea ce ne învăluiește – o dulce amăruie bucurie de care nu ne putem ferici – ce ne împiedică?

Să zbiere pacea, să iasă în fugă din fundul lumii – să ne agățăm de ea cu mâini sigure iar sila și bezna – splendori în antiteza – deodinioară să le unificăm într-un singur decor – unul care ne-ar salva, ne-ar face mai demni de viață, mai umani, mai atașați de tot ceea ce este sfânt și frumos.

Slujim împreună virtuțile iar conștientizarea imaginii lucii să contribuie la crearea unei societăți deprinse cu bucuria clipelor simple, alimentând energic moduri de manifestare cucernice, calculând legătura dintre scop și mijloc – aprinși și dedicați.

Alienaţi de noi, deplini în aparenţe, pribegi în esenţă plinim un fel de existenţă bolnavă, rece şi străină de o devenire înălţătoare în viziunea bleagă …

O zi când Eu, da, Eu … sunt aici cu flori de plumb în braţe, cu razele soarelui senil în priviri, cu mersul târşâit, plin de picuri de cianură, de frici şi temeri biruită întind mâna spre voi şi aştept …

Există atunci o zi a mea, Există un Noi ingenuu, plin cu fericire, înţelesuri lucii şi sunete aprinse. Vă chem pe toţi în cercul nostru strâmt unde nici vânt, nici note-n Re minor nu domnesc, un loc nespus de liber în noi şi în afara noastră – sufletul vindecat!

Dar cum ar fi o lume fără RĂU, fără MINCIUNĂ, URĂ, NEPUTIINŢĂ?

Îndemn la pace, eliberarea din temniţa mult prea apăsătoare, mult prea păscută de umilinţă şi frig …

Aşteptăm mereu ca schimbarea să vină din partea celorlalţi, de ce … noi suntem schimbarea  – limita condiţiei umane.

Forţa cuvintelor, forţa mâinilor şi a trupurilor … ne abandonăm de la scopul principal al vieţii, acela de a trăi în armonie cu noi, cu oamenii din jurul nostru şi cu întreaga natură condusă din umbră şi univers … latura/condiţia umană mult prea limitată de manifeste aparente, pustii, nimicnicii ce consemnează pe baza formei de trai o goliciune a existenţei umane.

Aprinde o putere lâncedă-n fiinţa-mi slabă, sunt slabă … sunt goală-n goliciunea sinelui, rece şi nedeprinsă cu prezenţa ei … dar ştiu că mă rabdă-aşa cum doar ea poate, îmi priveşte umbletul şi zbuciumul din gesturi cu ochii mari şi plini de albeaţă ştie cu certitudine ceea ce se va petrece cu mine …

Ia-mă în braţe, strânge-mă, aşa, aşa cât poţi de tare, nu mai sunt aceeaşi, din această clipă – nu mai există vânt, soare, ploi ori cer ci doar un mare gol, vegheat din colţ în colţ de flăcările lumânărilor obosite.

Aştern în aste* rânduri cu ochii închişi şi gura mută, vă-aştern pe astă* întindere un vis … „Blocuri îngrămădite, suflete îngrădite, drumuri prăfuite, cer cenuşiu … şi de vecinicii întregi niciun curcubeu … angoasă la tot pasul, şi starea de claustrare mă spintecă cu zâmbetul pe buze … „

Dar închid ochii şi las totul acolo … un fel de a cerne o nouă faţă a visului ia formă – o lume în care oamenii au uitat de gustul lânced al privirilor, de formele schimonosite ale chipurilor dure, de vorbe, instigări şi …

Până când? Până unde?

Lumea asta, este şansa ta de a vedea lumina, de a simţi fericirea, de a împărtăşi gândul bun, energia pozitivă, iubirea şi viaţa – miraj senin cu EI!

 

„Îmbrăţişează oamenii îndureraţi, mângâie-le rănile confuziei şi cheamă-i la Pace. Cheamă-i la Ceea Ce Sunt Ei Cu Adevărat. Vorbeşte-le limba Păcii, căci astfel vei trezi Pacea din ei.”

Autor text: Livia Tiron